Specii

 

Pârâul şi împrejurimile sale

Limita de est a Rezervaţiei Naturale Piatra Şoimilor este drumul forestier, iar limita de sud este pârâul Corbului. Intersecţia drumului forestier cu pârâul Corbului reprezintă totodată punctul de începere a traseului tematic. În timpul lunilor de vară de-a lungul fluxului curat de apă al pârâului putem admira lăptucul oii (Telekia speciosa) care poate ajunge uneori la 2 m înălţime. Planta este ornamentul malurilor pârâurilor de munte, fiind o caracteristică a peisajului ca specie nativă în Carpaţi şi în munţii Balcani. Atracţia lăptucului oii sporeşte prin faptul că foarte mulţi fluturi de zi decorează inflorescenţa care reaminteşte de floarea-soarelui. Speciile de fluturi ce pot fi cel mai des observate la limita rezervaţiei sunt: fluturele amiral-roşu (Vanessa atalanta), Polygonia c-album, fluturele-de-varză (Pieris brassicae), Nymphalis urticae, arginie mare de pădure (Argynnis paphia), ochi de păun de zi (Inachis io), Aphantopus hyperantus. După perioadele umede, pe malul pârâului Corbului apar amfibienii (Amphibia), ca buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). În preajma vegetaţiei de pe mal şi în subarbustul dens putem observa o mare varietate de insecte (Insecta): libelula (Calopteryx virgo), băligarul (Geotrupes stercorarius), furnica roşie de pădure (Formica rufa), viespea-furnică (Mutilla europaea), buburuza (Coccinella septempunctata), ploşniţă de pădure (Pentatoma rufipes) sau musca scorpion (Panorpa communis).

Triluri veşnic verzi

Paseriformele (Passeriformes) reprezintă cel mai numeros ordin din clasa păsărilor (Aves). Speciile care aparţin acestui ordin (aproximativ 60% din totalitatea speciilor de păsări), au o caracteristică comună: trilul lor este posibil datorită epiglotei (syrinx) bifurcate.

În pădurile care înconjoară Piatra Şoimilor se pot observa multe paseriforme. Unele dintre ele preferă pădurile de conifere, dar cuibăresc şi în altă parte, spre exemplu piţigoiul de brădet (Periparus ater), care este unul dintre cei mai agili piţigoi (el caută seminţe, insecte, păianjeni pe vârful copacilor sau pe ramurile exterioare). Pe tot parcursul anului se mai pot observa atât în pădure cât şi la marginea ei, în livezi sau grădini, următoarele specii: scatiul (Carduelis spinus) piţigoiul de creastă (Lophophanes cristatus), piţigoiul de munte (Poecile montanus) sau alunarul (Nucifraga caryocatactes).

Ochii nopţii

În zona rezervaţiei copacii vârstnici care au cavităţi mari sunt importanţi mai ales pentru păsările răpitoare de noapte care cuibăresc în cavităţi. O astfel de răpitoare este huhurezul mare (Strix uralensis), care cuibăreşte mai ales în cavităţile fagilor mai vârstnici sau în cuiburile abandonate de alţi răpitori şi se hrăneşte cu şoareci de pădure, broaşte sau păsări (chiar şi bufniţe). În pădurea care înconjoară Stânca Şoimilor, se mai poate observa ciuful de pădure (Asio otus), buha (Bubo bubo) şi huhurezul mic (Strix aluco).

Bufniţele se hrănesc mai ales cu rozătoare mai mici, păsări cântătoare sau cu artropode mai mari. Resturile nedigerabile de hrană (oase, penaj, firele de păr, armuri de chitină) sunt regurgitate şi se numesc ingluvii. Fiecare specie de bufniţă are ingluvii cu mărime şi formă specifică, astfel fără a se observa bufniţa, se poate constata dacă specia este prezentă. Din ingluviile colectate se poate determina compoziţia hranei bufniţelor.

Vocea pădurii mixte

Pădurea care înconjoară Piatra Şoimilor este o pădure mixtă de foioase şi conifere, cu o faună bogată, plină de viaţă, ciripitul păsărilor (Passeriformes) bucurând auzul dimineaţa devreme. Unele specii pot fi văzute pe tot parcursul anului, altele pe timpul iernii migrează câtre sud.
O specie constantă este piţigoiul mare (Parus major), care este frecvent văzut în grădini, în parcuri, în apropierea oamenilor pe hrănitorul de păsări. Alte specii constante în rezervaţie sunt: scorţarul (Sitta europaea), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula) sau găiţa (Garrulus glandarius). Se pot observa numai în perioada de cuibărit: măcăleandru (Erithacus rubecula), cinteza (Fringilla coelebs), sticletele (Carduelis carduelis), codroşul de pădure (Phoenicurus phoenicurus). De asemenea putem auzi şi sunetul cucului (Cuculus canorus), care, de regulă, îşi depune ouăle în cuiburile străine ale unor păsări cântătoare mai mici (parazitează cuiburile). Din ordinul Piciformes, pot fi observate: ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea pestriţă mare (Dendrocopos major) sau ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus).

Reptile şi amfibieni

În pădure se ascund şi animale cu sânge rece, ceea ce înseamnă că ele nu-şi pot menţine constantă temperatura corpului şi astfel depind foarte mult de temperatura ambiantă (poichiloterme), reptilele (Reptilia), care în vreme rece pot fi văzute la soare. Majoritatea reptilelor depun ouă (ovipare), altele nasc pui vii (vivipare, la care coaja de ouă nici nu se dezvoltă) spre exemplu şopârla de munte (Lacerta vivipara). În subarbustul dens poate fi văzută şi năpârca (Anguis fragilis), care este o specie de şopârlă fără picioare. Alte reptile prezente sunt: guşterul (Lacerta viridis), şopârla de câmp (Lacerta agilis) sau şarpele lui Esculap (Elaphe longissima) şi şarpele de casă (Natrix natrix), care sunt inofensive pentru om. Un alt grup este cel al amfibienelor (Amphibia), care îşi petrec majoritatea vieţii la uscat, dar reproducerea lor depinde de prezenţa apei (fecundaţia externă – depunerea ouălor). Dintre speciile de amfibieni se pot observa în pădurea care înconjoară Piatra Şoimilor: buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata), broasca răioasă brună (Bufo bufo) sau salamandra (Salamandra salamandra).

Frunze colorate de toamnă

Fenomenul de inversiune de temperatură influenţează şi stratificarea vegetaţiei. Astfel pădurea de foioase, caracteristică unor temperaturi mai ridicate, se află deasupra stratului pădurii de conifere, specifice unei clime mai reci. Piatra Şoimilor iese în evidenţă datorită faptului că în pădurea de conifere, un strat de foioase înconjoară stânca. Aici se găsesc multe specii comune şi tipice pentru această altitudine: carpenul (Carpinus betulus), alunul (Corylus avellana), fagul (Fagus sylvatica), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), plopul tremurător (Populus tremula), stejarul (Quercus robur), mesteacănul (Betula pendula), ulmul de munte (Ulmus glabra). Pădurea de foioase asigură loc de hrănire pentru multe specii de păsări şi mamifere şi joacă un rol important în circulaţia materiei în pădure. Pentru acest tip de pădure este distinctiv stratul arbustiv şi subarbustul bogat în flori.

Vocea pădurii de foioase

Paseriformele (Passeriformes) reprezintă cel mai numeros ordin din clasa păsărilor (Aves). Speciile care aparţin acestui ordin au o caracteristică comună: trilurile lor fiind posibile datorită epiglotei bifurcate (syrinx). În pădurile care înconjoară Piatra Şoimilor se pot observa multe paseriforme. Unele dintre ele preferă pădurile foioase, dar cuibăresc şi în altă parte. O astfel de pasăre este piţigoiul sur (Poecile palustris), care poate fi văzută pe tot parcursul anului chiar şi pe hrănitorul de păsări. Pe tot parcursul anului se mai pot observa pănţăruşul (Troglodytes troglodytes) şi piţigoiul albastru (Cyanistes caeruleus). Unele specii aleg acest teritoriu numai în perioada de cuibărit, pe timpul iernii migrând către sud. Păsările migratoare, care pot fi văzute pe acest teritoriu sunt sturzul cântător (Turdus philomelos) şi pitulicea mică (Phylloscopus collybita). Speciile sus menţionate apar şi în livezile sau grădinile din preajma pădurii.

Mamifere

Speciile din clasa mamiferelor (Mammalia) sunt văzute mai rar din cauza comportamentului şi stilului lor de viaţă, majoritatea se ascund sau sunt nocturne, astfel evitând prezenţa omului. Mamiferele frecvent observate în pădurea care înconjoară Piatra Şoimilor sunt: veveriţa roşcată (Sciurus vulgaris), pârşul mare (Glis glis), ariciul (Erinaceus roumanicus), chiţcanul de pădure (Sorex araneus), şoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus), căprioara (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), iar după apusul soarelui, liliacul comun (Myotis myotis). Speciile din ordinul carnivorelor (Carnivoria) sunt poate cele mai rar observate, deoarece cele mai multe dintre ele vânează pe timp de noapte şi evită prezenţa omului. Acestea sunt: pisica sălbatică (Felis silvestris), viezurele (Meles meles), nevăstuica (Mustela nivalis), vulpea (Vulpes vulpes), ursul brun (Ursus arctos), care este omnivor, râsul (Lynx lynx) şi lupul (Canis lupus), care din păcate sunt din ce în ce mai rar observate.

În aer

De pe Piatra Şoimilor se poate observa printre păsările care cuibăresc în pădure şi păsări răpitoare diurne. Cel mai frecvent este văzut şorecarul comun (Buteo buteo), dar se mai pot observa: uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), uliul porumbar (Accipiter gentilis) şi uneori pe acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina).